DOD cf. adj. dod „simplu, prost” (DLR ms) și DODA subst. < blg. дoдa < дaдa „lele”; cf. alb. Bib-Doda. 1. Dod, -e, -u (C Ștef). 2. Doda ar. (Ant Ar) < dodă „soră mai mare”; Doda (Moț; 16 B II 407; Ac Bz 36; Paș); – Marin (Isp V²); – V. (Sd VII 239). Dode (Dm; 17 B I 210, 303); -a, act.; Dod/escu (Arh); -ești s., -eiul t. 3. Dodan (Sd VI 18, XVI; Tec II; Arh; Ist PI 383). 4. Dodu (Dm; Sd XXI); -l (CL; Sur XVI); -l, Coste (16 A I 588, Buc). 5. Dodecea (Am 157). 6. Dodi, mold.; Dodică, dobr. (RI XI 208); Dodiești = Dudiești s. (Ind 13-16 B). 7. Dodiță b. (Sd XXI). 8. Dodoi, V. (Isp V²). 9. Dodon, T. (Isp III¹); -u, mold.; -uș (Sur II); -ușa b. (17 A III 30). 10. Dodun, Ion (17 A III 157). 11. Sub influența acestui nume laic, martirul persan Dada e scris în sinaxare: Doda.