Dimitrie m. 1. Dumitru: marele mucenic Dimitrie, izvoritorul de mir CR.; 2. V. Demetriu.

Demetriu (Dimitrie) m. 1. numele a 5 suverani ruși, dintre cari al patrulea (1363-1389) își alese Moscova de capitală și zidi Kremlinul; 2. numele a patru aventurieri (cei patru falși Dimitrii2), cari căutară să treacă drept Dimitrie V.

Dimitrie v. Dumitru.

DIMITRIE gr. Δημήτριος; primii cu acest nume: D. din Phalera și D. Poliorketes, regele Macedoniei, Δημήτηρ < zeița Ceres. I. Terminația calend. ie se elimină în practică. 1. Dimitr/u frecv. (Rel; 16 B I 30); -a f. (Dm;. P¹¹); -an (16 B I 79); -ana, j-ță (Sd XI 101) -escu, -ești s. 2. + iu, sufix grec: Dimitriu, variantă la Dimitrescu. II. 1. Dumetru, cu e în temă, ca Sumedru(17 B IV 191). 2. Dumetraș, unchiaș, munt. (Sd XXII 371). 3. Literar: Demetr/u, -iescu. III. 1. Dumitr/u b., -a f., este forma comună, cea obișnuită; -e (Mar) vocativ, (ca Petre), -escu; -escul, Matei fiul lui Hrizea 1692 (RI XII 253); -ești, -eni ss.; -ică. 2. Cu afer. și sincope progresive: Mitru a) Mitra jupan (16 B IV 417); – f. (P²); – dobr. (RI XI 210); – f., olt. (AO XV 368); Mitru și Mitra ar. (Fărș); Mitr/e (Bîr II); -ea; -eni și -ești ss.; Mitroi, act.; *Mitroniu > Metroniu Aurel, b) Mitu frecv. (Dm); -l (Dm; Sd XXII 385); vlah Serbia (DR IV¹); Mita însă < Domita < Dometie; Mită f. ar.(Fărș); b.(Sd XVI); Mitĭ, ar. (Ant Ar) + -ac; Mitacu din Iași (Cat gr I); + -ache: Mitache (Bîr II) > Tache Ionescu; Mitachi > Tachi. ar (Fărș); cf. gr. Tάχης (But); c) Mit/e; -ea; -escu, Filon, prof.; -ești s.; d) Miti/că, frecv. -ci, -ciu. (Bîr I și II); Mitică > Tică; Ticoiu, Șt. (VM); e) Mitiu, dobr. (RI XI 204); Gh. (Șchei III); f) Mitoi; g) Mituș; -a f. (16 B I 36); -ca, Badea (17 B III 213); > probabil Tușchie (17 B II 1) și Tușa f. (16 B I 36); h) Mituc, S. (Mih; C. Bog); i) + adj. bun; Mitibun, Stan, 1616 (Mus 50). 3. Dumitrache, frecv.: Mitrache (IO 47); Mitraichi (Am); Trache, Cereșanu (BCI XII 141); – din Măneci; Trăchioiu (Ceraș, r. Teleajen). 4. + -an: a) Dumitran, munt., 1604 (17 B I 2; II 408; BCI X 99); mold. (ib. IV 185); ard. (Ard 1238) -a (P Bor 41, etc.); b) Mitran (Am); – călăraș, 1655 Sd IV38); Mitrană, St. (Mz PI. acte); Mitrani, act.; Mitrănescu, M.; Mitrăngești moșneni (17 B I 91). Mitrana f. (Sd XI 264; Puc); cu sincopa lui r, Mitana f. (RS); e) Tranea (Ard); Trănescu, act. 5. a) Dumitraș (Sd XXII 156). b) -co, Dumitrașco, frecv. în doc. și cronici; c) Dumitrașcul (AO XXII 156); d) Mitrașcul (Ard; Paș); e) Trașcă, Morcov (AO XXII 78); Trășculescu, Ioan, act.; prob. Trațco (Sd XI77); f) -așin: Dumitrașin (16BV 147). 6. Dumitrel, -ea (17 B II 410); + Vlad: Vladumitrel (Paș). 7. Dumitrică: Mitrică (Meșt Cr); Mitrecu (Vit 5); Trică (Sur XXII). 8. Dumitriță, Lupul (AO XVIII 474) și numele unei plante; Mitriță, Constantinescu, prof.; Triță, Făniță, act.; 9. Trițul, 1727 (Paș). Sincopat Mitiță; Tiță (Buc.). 10. *Dumitrucu; Trucu, Cîndea (An C III 315); Trucă, R. și Truca (16 B 1144); Truică, Vas., act.; Truicul (16 B V 366); prob. cu sincopa lui r: Túcă, C-tin (Paș) Dumitruș: a) -el (17 B I 306); Trușeni, Trușești ss. b) Trușan din Laiova (16 B I 80; 17 B I 172); -i s. Trușăneanu (Sd XXI). c) Trușcă (Am); – Bratu, frate cu Dumitru Bratu (AO XXI 199); Trușco (C Ștef); -vici (Dm); Troșcă act. Trușculescu, C., act. 12. Dumitruță cu afer. succesivă: Mitruț (Meșt Cr); Truța, Ioan, moț (Met 100); Truță și Truțu, V.; Truțea (13 – 15 B 44); Truție boier (Div 50); Truțescu, act. 13. Dumitrul > Trulescu, olt., zis și Stancioniu, act.; Dumitreasa, marital. 14. + Miná: Mintronuț, S. buc. sec. 18. IV. Din lat. Sanctus Demetrius: Sămetru, sărbătoare (Enc.). 2. Sămedru, idem (Cara); Sîmedru sărb. olt.; Simiedriu sărb. ard. (Ard II 74); Sîmedrea b. (Moț); Sumedru, ar. (Ant Ar); – Tec I; Ard; R Gr); Sumedrea (Viciu 31). 3. Simedru (id. ibidem); – fiul lui St. Drăgoeș (17 B IV 410); Simedriu, vecin (17 B III 54; Ard II 194); Simedrea, fam. act; Simidreni s. (16 B I 181); m-rea Simidreni, 1524. 4. Medru, Nezu, munt. (BCI XII 141); Medra, (Met 179); Medre, S., ard. (Met 100); -a, pictor. 5. Apropieri: Mădrin, olt.; Medrega,(Cras 124). 6. Prin metateză Semendria oraș sîrb pe Dunăre, < *Simendru < Sinmedru scris și Smederevo (An C III 283, 511). Cf. și Asimedria nume ar. de persoană în „Macedonia” greacă (But), și Smedorova (cetatea veche din tg. Roman (< *Sumedrova), amintită de D. Cantemir. V. 1. Ipocoristice la aromîni: Mitri și Mitruș bb., Mitra f., Mitu, Tușia și Tușiu (Cara). Cf. ngr. Mήτρος, cu met. Mήρτος; Mήτος, Mημñς, ipocoristice din Dimitrios (But). Mirta b. (D Cpol). 2. Din gr. Mημñς; a) Mima, țig. (16 B I 8); b) Mimi, Nicoli-Ioan, birău al Companiei de negoț (Braș); – Ianachi, 1821 (Sd XXII; Am 58); Mimiĭ t. (Mus); -u t. lîngă Iași (Sd XV 116) și s.; Mimiu cartier în Ploești. 3. Din blg. Mицо ipoc. < Dimitrie (Weig):Mițu ard. (Paș).

Dimitrie cel Nou (Basarabov) (sec. 12-13), sfânt de origine română, n. în satul Basarabi de lângă Rusciuc. A intrat de tânăr într-o m-re, petrecându-și viața în post și rugăciune și învrednicindu-se cu darul minunilor. Moaștele sale au fost ridicate de la Basarabi de generalul rus Saltîkov în 1774 în timpul războiului ruso-turc, care a vrut să le ducă în Rusia, dar la rugămintea unui credincios din București, Hagi Dimitrie, au rămas în țară și depuse în bis. Mitropoliei din București, unde se află și azi. Este ocrotitorul Bucureștilor și al întregii țări și se sărbătorește la 27 octombrie.

Dumitru (Dimitrie), sfânt mucenic, fost prim-dregător al cetății Solun (Tesalonic), numit de împăratul Maximian (286-305 d. Hr.). Îmbrățișând credința creștină, a fost condamnat la moarte, fiind împuns cu sulița în coastă. S-a bucurat din partea credincioșilor de o deosebită cinstire, prin nenumăratele biserici care-i poartă numele și prin adoptarea numelui său ca patron al unor așezăminte de binefacere sau al unor orașe. Este patronul orașului Craiova și al catedralei mitropolitane.

ALEXANDRESCU, Dimitrie (1850-1925, n. Iași), jurist român. Prof. univ. la Iași. Specialist în dreptul civil („Explicațiunea teoretică și practică a Dreptului Civil Român în comparație cu legi vechi și cu principalele legislațiuni străine”).

ANGHEL, Dimitrie (1872-1914, n. Turnu Severin), scriitor român. Poet simbolist, cîntăreț al florilor și al peisajului marin („În grădină”, „Fantazii”); proze lirice, metaforice și fanteziste („Fantome”, „Oglinda fermecată”). În colab. cu Șt. O. Iosif, versuri umorist-satirice („Caleidoscopul lui A. Mirea”), lucrări dramatice („Legenda funigeilor”, „Cometa”). Traduceri.

BEJAN, Dimitrie (1837-1923, n. sat Sătuceni, jud. Botoșani), om politic român. Unul dintre fruntașii luptei românilor din Bucovina pentru emanciparea națională și unirea cu România. Animator al societăților naționale „Arboroasa” și „Junimea”. Președintele Consiliului Național Român din Bucovina, care a hotărât unirea Moldovei de Sus cu România (28 nov. 1918).

BOLINTINEANU, Dimitrie (1819-1872, n. Bolintin-Vale), scriitor și publicist român. Participant la Revoluția de la 1848, ministru de externe în timpul domniei lui Al.I. Cuza. Membru al „Asociației literare” și al societății revoluționare secrete „Frăția”. A condus ziarul „Popolul suveran”. Lirică romantică sentențioasă, celebrînd libertatea și patriotismul. A cultivat meditația, balada fantastică („Dochia”), poemul epic byronian („Conrad”), satira politică, legenda istorică („Legende sau basme naționale în versuri”), evocarea exotică a peisajului oriental („Florile Bosforului”). Romane de moravuri („Manoil”, „Elena”). Însemnări de călătorie, vieți romanțate.

BRÂNDZĂ, Dimitrie (Demetrius) (1846-1895, n. Bivolu, azi Viișoara, jud. Botoșani), medic și naturalist român. Acad. (1879), prof. univ. la Iași și București. Întemeietorul Institutului Botanic și al Grădinii Botanice din București. Autorul primei lucrări critice de sinteză în literatura botanică românească („Prodromul florei române” 1879-1883); studii de botanică, zoologie, parazitologie, anatomie. Contribuții la crearea terminologiei botanice românești.

CANTEMIR, familie de boieri, cu rol politic în istoria Moldovei. Mai importanți: 1. Constantin C., domn al Moldovei (1685-1693). Tutelat de marea boierime. A pedepsit cu moartea pe Miron Costin, cronicarul, acuzat de hiclenie. 2. Antioh S., domn al Moldovei (1695-1700 și 1705-1707). Fiul lui C. (1). A încercat să reglementeze fiscalitatea și s-a apropiat de Rusia în vederea luptei antiotimane. 3. Dimitrie C. (1673-1723, n. Iași), cărturar umanist, domn al Moldovei (mart.-apr. 1693, 1710-1711). Fiul lui C. (1). A încercat să recîștige independența Moldovei, încheind o alianță cu Petru I, țarul Rusiei. După înfrîngerea armatelor ruso-moldovene la Stănilești (1711), s-a refugiat în Rusia, unde a devenit consilier al lui Petru I. După domnia lui Dimitrie C. începe epoca fanariotă. În 1714 este ales membru al Academiei din Berlin. Personalitate prodigioasă, cu preocupări enciclopedice, poliglot, comparabil cu umaniștii Renașterii, a lăsat lucrări de istorie („Incrementa atque decrementa aulae othomanicae”, operă de răsunet european, „Hronicul vechimii a romano-moldo-vlahilor”, în care demonstrează romanitatea poporului român, unitatea de origine și de limbă, continuitatea lui pe terit. vechii Dacii) cu o influență determinantă asupra formării concepțiilor istorice și filologice despre trecutul poporului român, geografie („Descriptio Moldaviae”, însoțită de o remarcabilă hartă), orientalistică, muzicografie. Este unul dintre ctitorii beletristicii românești, prin „Divanul sau Gîlceava înțeleptului cu lumea”, pe tema medievală a disputei dintre suflet și trup, și mai ales prin „Istoria ieroglifică”, roman cu cheie în care se îmbină satira savantă cu utilizarea umoristică a erudiției. Ca gînditor, sub influențe stoice, creștine și teozofice, C. a abordat probleme de fizică și metafizică, precum problema creației lumii, a timpului și a liberului arbitru („Icoana de nezugrăvit a științei sacrosante”), iar în etică a preconizat principiile unei vieți fără păcate și izbăvitoare („Divanul...”). A elaborat un manual de logică („Compendiul sistemului logicii generale”). Ca muzician profesionist, a compus melodii de tip oriental și a inventat primul sistem de notare pentru muzica turcească. 4. Antioh C. (1708-1744), scriitor iluminist și diplomat rus. Fiul lui C. (3). Unul dintre inițiatorii clasicismului în literatura rusă. Satire („Minții mele sau celor ce iubesc știința”), tratate filozofice („Scrisori despre cultură și om”), ode, fabule, epopeea „Petrida”.

CĂLUGĂREANU, Dimitrie (1868-1937, n. Pomîrla, jud. Botoșani), medic și naturalist român. M. coresp. al Acad. (1920). Cercetări originale în neurofiziologie, metabolism mineral, privind respirația la unele specii de pești și gastropode (Limax, Helix, Planorbis, Lymnea), precum și particularități funcționale ale glandei sericigene a viermelui de mătase.

COMȘA, Dimitrie (1846-1931, n. Sibiu), economist, om politic și agronom român. M. de onoare al Acad. (1926), prof. univ. la Sibiu. Fruntaș la Partidului Național Român; unul dintre autorii și semnatarii Memorandumului (1892). A militat pentru modernizarea agriculturii („Călăuza agricolă”).

CUCLIC, Dimitrie (1885-1978, n. Galați), compozitor român la București și New York (1924-1930). Simfonii, opere („Traian și Dochia”, „Bellérophon”, „Meleagridele”), lucrări vocal-simfonice, piese instrumentale, un concert pentru vioară și orchestră, muzică de cameră, numeroase lieduri și coruri. Un tratat de estetică muzicală. Versuri.

DINICU, familie de muzicieni români. Mai importanți: 1. Angheluș D. (sec. 19). A popularizat „Ciocârlia”. 2. Dimitrie A.D. (1868-1936, n. București), violoncelist, dirijor și pedagog. Fiul lui D. (1). A format orchestra Ministerului Instrucțiunii publice. Lucrări cu caracter didactic. 3. Grigoraș I.D. (188+-1949, n. București), violonist și compozitor. Nepotul lui D. (1). Interpret virtuoz al muzicii populare („Ciocârlia”) și culte; a compus „Hora staccato” (orchestrată de P. Vladigherov), „Hora mărțișorului”, „Hora spicato”, „Sârba expoziției de la Paris”. Numeroase turnee în străinătate. 4. Dimitrie G.D. (1898-1964, n. București), violoncelist. Nepotul lui D. (1). Prof. univ. la București. Lucrări didactice („Metodă de violoncel”).