DEGETAR, degetare, s. n. 1. Căpăcel din metal sau din material plastic, care se poartă, la cusut, pe degetul cu care se împinge acul pentru a-l feri de înțepături. 2. Plantă erbacee veninoasă, cu frunze acoperite cu peri moi, cu flori mari, galbene sau roșii-purpurii; degetariță, degețel (Digitalis ambigua). – Deget + suf. -ar.

DEGETAR ~e n. Unealtă de croitorie, având formă de căpăcel care se îmbracă pe degetul cu care se împunge acul în cusătură pentru a-l proteja. /deget + suf. ~ar

degetar s. n., pl. degetare

DEGETAR s. 1. (înv., pop. și glumeț) năpârstoc. (Un ~ pentru cusut.) 2. (BOT.; Digitalis ambigua) degetariță, degețel, (reg.) țâța-oii.

DIGITALIS L., DEGETAR, fam. Scrophulariaceae. Gen originar din partea centrală și de vest a Asiei și din Europa, 25- 30 specii, otrăvitoare, erbacee, vivace, anuale și bienale. Flori roz-purpurii și albe, campanulate, pendente, dispuse în ciorchini lungi.

Digitalis grandiflora Mill. (syn. D. ambigua Murr.). Specie care înflorește vara. Flori mari, galbene-pal, în interior cu pete și nervațiuni brune, dispuse în raceme unilaterale la vîrful tulpinii. Frunze lat-lanceolate, dințate, păroase. Plantă (cca 95 cm înălțime) erbacee, bienală sau vivace, otrăvitoare, glandulos-păroasă.

Digitalis purpurea L. Specie care înflorește vara. Flori (caliciul cu 5 diviziuni, campanulat, corolă tubulat-campanulată-dilatată, la exterior roz sau roșie-purpurie, glabră, în interior cu pete și puncte brune sau purpurii înconjurate de un inel alb, pubescentă) mari, roșii, mai rar albe, campanulate sau bilabiate, scurt-pedunculate, dispuse în ciorchini unilaterali lungi, ușor arcuite spre vîrf, la subsuoara unor bractei foliacee mici. Tulpinile sînt alburii, pubescente, erecte, înalte de peste 1 m, puțin ramificate sau simple. Frunze alterne, lanceolate, marginea întreagă, aproape sesile, pe fața inferioară pubescente, cele bazale așezate în rozetă, oblonge sau ovat-lanceolate cu marginea dințată (Pl. 29, fig. 170).