2 intrări

9 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

dranițât, ~ă a vz drănițit

drăniți vt [At: PAMFILE, I. C. 440 / Pzi: ~țésc / E: draniță] (Reg) A acoperi cu draniță (1) Si: a șindrili.

drănițít1 sn [At: PAMFILE, I. C. 123 / Pl: ~uri / E: drăniți] Fixare a dranițelor pe acoperișul caselor Si: drănițire.

drănițít2, ~ă a [At: ȚIPLEA, P. P. 61 / Pl: ~iți, ~e / E: drăniți] (Reg) Acoperit cu draniță (1) Si: șindrilit.

DRĂNIȚÍ, drănițesc, vb. IV. Tranz. (Mold., Bucov., Maram.) A acoperi ceva cu dranițe; a șindrili.

DRĂNIȚÍT, -Ă, drănițiți, -te, adj. (Mold., Bucov., Maram.) Acoperit cu dranițe, șindrilit. Printre zăplazuri nalte, cu porți mari înflorite, printre case drănițite, începură a se arăta obrazuri de prieteni. SADOVEANU, O. IV 386.

DRĂNIȚÍ, drănițesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A acoperi o clădire cu dranițe. – Din draniță.

A DRĂNIȚÍ ~ésc tranz. (case, clădiri) A acoperi cu draniță. /Din draniță

drănițit n. punerea dranițelor pe acoperiș: scaunul pentru drănițit pe case.

Intrare: drăniți
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • drăniți
  • drănițire
  • drănițit
  • drănițitu‑
  • drănițind
  • drănițindu‑
singular plural
  • drănițește
  • drănițiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • drănițesc
(să)
  • drănițesc
  • drănițeam
  • drăniții
  • drănițisem
a II-a (tu)
  • drănițești
(să)
  • drănițești
  • drănițeai
  • drănițiși
  • drănițiseși
a III-a (el, ea)
  • drănițește
(să)
  • drănițească
  • drănițea
  • drăniți
  • drănițise
plural I (noi)
  • drănițim
(să)
  • drănițim
  • drănițeam
  • drănițirăm
  • drănițiserăm
  • drănițisem
a II-a (voi)
  • drănițiți
(să)
  • drănițiți
  • drănițeați
  • drănițirăți
  • drănițiserăți
  • drănițiseți
a III-a (ei, ele)
  • drănițesc
(să)
  • drănițească
  • drănițeau
  • drăniți
  • drănițiseră
Intrare: drănițit
drănițit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • drănițit
  • drănițitul
  • drănițitu‑
  • drăniți
  • drănițita
plural
  • drănițiți
  • drănițiții
  • drănițite
  • drănițitele
genitiv-dativ singular
  • drănițit
  • drănițitului
  • drănițite
  • drănițitei
plural
  • drănițiți
  • drănițiților
  • drănițite
  • drănițitelor
vocativ singular
plural
dranițât
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)