3 definiții pentru DDT


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DDT s. n. Compus chimic polihalogenat folosit ca insecticid, interzis în majoritatea țărilor din cauza persistenței și a toxicității. [Pr.: dedeté] – Abr. din diclordifeniltricloroetan.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

*DDT [cit. dedeté] s. n., art. DDT-ul


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

DDT (p,p′ – diclordifeniltricloroetan) subst. Compus chimic polihalogenat folosit ca insecticid. A fost descoperit (1939) de P.H. Müller. Din cauza persistenței și toxicității este interzis în majoritatea țărilor.

Intrare: DDT
  • pronunție: dedete
substantiv neutru (N24--)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • DDT
  • DDT-ul
  • DDT-u‑
plural
genitiv-dativ singular
  • DDT
  • DDT-ului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

DDT

  • 1. Compus chimic polihalogenat folosit ca insecticid, interzis în majoritatea țărilor din cauza persistenței și a toxicității.
    surse: DEX '09

etimologie:

  • abreviere diclordifeniltricloroetan
    surse: DEX '09