3 definiții pentru Cristina


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

Cristina f. numele mai multor principese, dintre cari cea mai însemnată fu CRISTINA DE SUEDIA, fiica Iui Gustav Adolf, regina Suediei (1632-1654); abdică la vârsta de 28 ani și muri la Roma în 1668.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Cristina Prenumele feminin Cristina, foarte frecvent astăzi în onomastica europeană, reproduce lat. Christína – masc. Christínus, ambele atestate încă din sec. 4 e.n. La origine derivate cu suf. -inus, -ina de la Christus, numele în discuție sînt paralele lui → Cristian, Cristiana, dar spre deosebire de acestea, care multă vreme au fost folosite numai cu valoare de substantive comune, Christínus și Christína sînt de la început specializate ca nume personale. Semnificația creștină clară explică de ce numele sînt atestate numai după anul 325, cînd împăratul Constantin cel Mare întrunește la Niceea prima adunare ecumenică a creștinilor de după decretarea toleranței religioase (edictul de la 313 î.e.n.). Devenit nume calendaristic și păstrînd mai ales amintirea unei martire din perioada împăratului Dioclețian, Cristína se răspîndește în onomastica tuturor popoarelor europene (la popoarele slave vecine care au preluat numele din greacă, forma este Hristina, așa cum apare, de ex., în pomelnicul de la Horodiște din 1484). Cărstina, Crăstina și masc. Cîrstin, atestate în vechile noastre documente, trădează influența slavă în ceea ce privește tratamentul lui -r-, pe cîtă vreme actualul Cristina (Cristin mult mai rar din cauza concurenței lui Cristian), scris uneori și Christina, este identic cu forma din latină și limbile moderne din apusul Europei. Ca hipocoristice apar: Crista, Tina, Cristi (folosit astăzi și pentru feminin). ☐ Engl. Christina, fr. Christine, it. Cristina, germ. Kristine, magh. Krisztina, Kriszta, bg. Hristina, Kristina.

Crist/iian, -ina, -ior, -iu v. Cristofor B 5-7.

Intrare: Cristina
Cristina nume propriu
nume propriu (I3)
  • Cristina