SCÂNTEIOARĂ, scânteioare, s. f. 1. Diminutiv al lui scânteie; scânteiuță (I). 2. (Bot.) Scânteiuță (II 1). [Pr.: -te-ioa-] – Scânteie + suf. -ioară.

scânteioară s. f., g.-d. art. scânteioarei; pl. scânteioare

COMMELINA L., COMELINA, fam. Commelinaceae. Gen originar clin regiunile tropicale și subtropicale, cca 160 specii, plante perene cu tulpină tîrîtoare, pendente sau erecte, ramificate, noduroase. Frunze glabre, ovat-lanceolate. Flori de culoare azurie, așezate simetric, de o parte și de alta a pedunculului, înconjurate de o frunză în formă de spată sau pîlnie, sepalele și petalele (2 de culoare azurie, cu un dinte lung, a 3-a regresată) libere, 3 stamine fertile, 2 sau 3 sterile.

Commelina benghalensis L. Specie cu flori de culoare azurie, infundibuliforme, învelite de frunze (cca 7 cm lungime, 4 cm lățime) scurt-pețiolate, ovat-eliptice, cu vîrf bont, în formă de spătă. Tulpină tîrîtoare, pendentă, cu ramuri erecte, verzi, pubescente.

Commelina coelestis Willd. Specie care înflorește din iun. pînă în oct. Flori albe cu diferite nuanțe de albastru. Frunze glabre (cca 20 cm lungime, 4 cm lățime), ovat-lanceolate sau oblonge, pliate, de obicei cu marginea ondulată, cuprind tulpina. Tulpină erectă (cca 50 cm înălțime), ramificată, noduroasă, spre vîrf pubescentă. Plantă perenă cu tubercul.

SCÂNTEIOARĂ s. 1. v. scânteiuță. 2. (BOT.; Anagallis arvensis) scânteiuță, (reg.) aurică, focșor, gonitoare, intiță, minteuță, ochișor, plescaiță, răcovină, roșuță, scânteie, sclipeț, văcariță, buruiana-bureților, soponelul-calului. 3. (BOT.; Commelina communis) (reg.) atârnătoare, ghețișoară, cheița-raiului.

SCÂNTEIOARĂ s. v. bănuț, părăluță.