CIUNC adj. „ciung”, cf. ital. cionco (expl. Drăg). 1. Ciuncu, R. (Puc 267). 2. Ciunca (Dm); – Stan (C Ștef); Ciuncă (Sur II); Ciuncești s. (CBog; Glos). 3. Ciuncan olt. 4. Ciung/u b. (Dm). -a, -ani ss. 5. Ciuntul b. (Glos) < ciunt = ciung; Ciontea, 1722 (Paș). V. și Cionc.