3 intrări

5 definiții

ciofléc sn [At: (a. 1815) DOC., ap. DA / V: ~líc, cef~ / Pl: ~uri / E: nct] (Reg) 1 Pahar. 2 Cinzeacă. 3 Ciocan de țuică Cf țoi. 4-6 Cantitate cuprinsă într-un cioflec (1-3). 7 (Îf cef~) Vas care măsoară un sfert dintr-o găleată. 8 Jumătate de dovleac. 9 Bucată îngustă și mică de lemn. 10 Ramură de lemn căzută.

ciofléc (-ce), s. n.1. Cupă, pahar în care se servesc băuturile. – 2. Buchet, mănunchi, ciorchine. – Var. cioflic, ceflec. Origine expresivă. DAR sugerează o legătură cu germ. Schuhfleck „petic.” – Der. ciofleagă, s. m. (om de nimic, vagabond); cioflac, s. m. (copil răsfățat); ciofleca (var. ciuflica), vb. (a atîrna, a cădea).

ciofléc, cioflécuri, s.n. (reg.) 1. pahar mic, ciocan de țuică. 2. jumătate de dovleac. 3. lemn mic și scurt, ramură cazută jos.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

CIOFLEC, Romulus (1882-1955, n. sat Araci, jud. Covasna), scriitor român. Schițe și nuvele inspirate din viața satului („Doamne, ajută-ne”), romane de război; însemnări de călătorie în Spania.

CIOFLEC subst. cu diverse sensuri: 1° țoiu, 2° scafă din coajă de dovleac, 3° pahar etc. 1. – ard, 1726 (Paș); – Virgil. 2. Ciofleacă, poreclă (Sc). 3. Ciofliceni s., cf. și tc. čiflic „sătuc”.

Intrare: cioflec (pl. cioflecuri)
cioflec (pl. cioflecuri)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cioflec cioflecul
plural cioflecuri cioflecurile
genitiv-dativ singular cioflec cioflecului
plural cioflecuri cioflecurilor
vocativ singular
plural
Intrare: cioflec (pl. cioflece)
cioflec (pl. cioflece)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cioflec cioflecul
plural cioflece cioflecele
genitiv-dativ singular cioflec cioflecului
plural cioflece cioflecelor
vocativ singular
plural
Intrare: Cioflec
Cioflec