cerăt sn vz ceret

ceret sn [At: LJUBAHANA, M. 43 / V: cerat / Pl: ~uri / E: cer⁴ + -et] Pădure de ceri.

CERET sbst. 🌳 Tufiș, pădure de ceri tineri.

CERET ~uri n. Loc unde cresc ceri. /cer + suf. ~et

cerét n., pl. urĭ (d. cer 1. V. ciritel). Pădure orĭ tufiș de cerĭ.

CERĂT, com. în jud. Dolj, pe Desnățui; 4.092 loc. (1991). Topitorie de in; prelucr. lemnului.

ceret, cereturi, s.n. Pădure de ceri. – Din cer + suf. -et (MDA).

ceret, cereturi, s.n. – Pădure de ceri. ♦ Atestat 1400 (Mihăilă, 1974). – Din cer + suf. -et (MDA).