CENTRANTHUS DC. (syn. Kentranthus Neck.), CENTRANTUS, fam. Valerianaceae. Gen originar din regiunile mediteraneene, cca 14 specii, erbacee sau semitufe, anuale sau perene, ramificate, erecte. Frunze nedentate, la bază dentate și cele de la vîrf crestat-penate. Flori roșii, roz sau albe, în umbelă, ciorchine umbelat sau paniculă, terminale, marginea caliciului în timpul înfloritului este rulată în interior, după înflorire este divizat în 5-15 peri aspri, penați. Tubul corolei este subțire cu un pinten, marginea cu 5 lacinii îndepărtate, 1 stamină, 1 stil crestat în vîrf. Fruct plat cu o nervură în spate, purtînd în vîrf marginea caliciului format din peri asprii. Suportă bine solurile sărace, calcaroase cu pietriș și uscate, în poziții însorite.

Centranthus macrosiphon Boiss. Plantă anuală. Înflorește vara. Flori roz-închis în ciorchine umbelat, dens, de mai multe ori bifurcat, cu bractee înguste. Frunze ovate, opuse, vîrf bont, cele de la bază scurt-pețiolate, cele spre vîrf nepețiolate, crestat-lobate, nedentate. Tulpina groasă, ramificată, glabră, gri-verde, 40-60 cm înălțime.

Centranthus ruber (L.) DC. Specie care înflorește primăvara-vara. Flori roșii-roz-închis în umbelă densă, de cîteva ori bifurcată, pinten mai scurt decît tubul corolei. Frunze opuse, lat-lanceolate, nedentate sau slab-dentate, pețiolate, înafară de cele dinspre vîrful tulpinei care sînt nepețiolate. Tulpină (cca 70-00 cm înălțime) rotundă, slab-ramificată, glabră, verde-albastră. Rizom lemnificat.