Calais n. (cit. Calè), cetate tare în Franța și port de mare pe pasul cu acelaș nume: 70.000 loc.

Calais, unul dintre boreazi, frate cu Zetes (v. și Zetes).

CALAIS [calé], oraș în NV Franței (Picardia), port comercial și de pescuit la Pas de Calais; 100,8 mii loc. (1982). Mare centru al ind. dantelelor și voalurilor. Constr. de mașini, ind. chimică, echipament electric, hîrtie. Oțelării. Legături de feribot cu Dover. Monumente: Biserica Nôtre Dame (sec. 13-16). Muzeu. Cucerit de englezi în 1347, s-a aflat în stăpînirea acestora pînă în 1558. După Ocuparea Franței, bază militară germană (1944) pentru lansarea de rachete V₁ și V₂ asupra Londrei.