bul (-luri), s. n. – (Arg.) Fese. Țig. bul (Bogrea, Dacor., I, 280; Graur 131; Juilland 159). – Der. bul, s. n. (act sexual); bulan, s. n. (cur; vagin); buleală, bul(e)ai, s. f. și n. (act sexual); bulă, s. f. (prostituată); buli (var. bulăni) vb. (a face un act sexual); bulică, bulangiu, s. m. (pederast); bulăneală (var. bulăngeală), s. f. (act sexual); bulangioaică, s. f. (prostituată).

BULU cf. subst. bulă ard. „sdreanță” (Paș). 1. Bulu (Mar). 2. Bule (Ard; Sd XXII; Mar); Bulea b. (17 B II 187) etc. 3. Buleu, Ion (Buc). 4. Bula b., ar. (Fărș). 5. Bulele (Am 157; Vra; Paș). 6. Bulică (17 B II 225). 7. Buliță (Sd XVI). 8. Buluț (17 A III 118). 9. Bulancia Gr., mold. (RI IX, X 275). 10. Bulenciu, ard. (Paș).