buciu sm, a [At: H I, 6 / A: nct / Pl: ~ii, ~ie / E: nct] (Reg) 1-2 (Cal) murg, cu burta și botul gălbui.

BUCIU adj. 1 🐒 Cal ~, cal cu părul galben pe la bot și pe sub burtă ¶ 2 Maram. 🐑 Oaie bucie, oaie vărgată în galben în jurul și dedesubtul ochilor.

BUCIU adj. (DLR). 1. Buciu (Paș); -l (16 A I 338); -lești; -lescu, mold. (Sd IV). 2. + -oi, Bucioi, St., olt. (Sur VI).