bre interj. (fam.) 1 Cuvînt cu care se atrage atenția cuiva sau cu care se introduce o interpelare. Bre, îi zise într-o zi... (CĂL.). ◊ Expr. Stai, bre v. sta. 2 (de obicei repet.) Cuvînt care exprimă mirare: a) (cu o notă de admirație) Bre! Ce mare te-ai făcut!; b) (cu o notă de teamă) Bre, ce vijelie! (GAL.); c) (cu o notă de supărare, indignare, mustrare) Da deschide ușa, bre omule! (ALECS.). • /<tc. bre.

Bre, -scu v. Dobre 6 a.