O definiție pentru Brandaburi


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

BRANDABURI < germ. Brandenburg, n. etnic, dat unei clase de biRNici (Sd XXII 135). 1. Brandaburu (pren) Dimitrescu (Arh); -l, N., Văl.-Munte, 1802 (BCI XII 126); Meletie, ep. de Huși și Roman 1803 – 1844. 2. + Tanda sau Toma etc., Trandaburu, Radu (Drj 105). 3. Cu schimb, părții finale, Brandoc (Grd 11).

Intrare: Brandaburi
Brandaburi nume propriu
nume propriu (I3)
  • Brandaburi