brai sn [At: DA / Pl: ? / E: ucr браж] 1 (Mol și Buc) Pisălog de lemn, cu o lungime de peste un metru, rotund și gros cam de un lat de palmă, scrijelit, de obicei, la capăt, cu care se bate brânza în brebiță. 2 Drug de fier cu care se îndeasă făina în saci la moară.

braĭ n., pl. urĭ (rut. braĭ). Mold. Maĭ cu care se îndeasă brînza în putină (Pe alocurea tot una cu brighidăŭ).

BRAIU (pl. -iuri) sn. 🐑 Băț rotund, lung și gros, cu crestături adînci, cu care se bate brînza în berbință (🖼 578) [rut.].

brai (-ie), s. n. – Piuă de lemn. Rut. brai (DAR). În Mold. și Bucov.

BRAI. 1. Brai V., mold. (Sd XXII); -o, munt. (17 B II 177); -ul t. (Mus). 2. Braia b. (17 B IV 132; Am; RI VI 263); fam., mold. (17 A II 283, V 360; Sur III; Vr C). 3. Bră/escul(Ștef); -ești s. 4. + -an: Brăi/anul, -asca tt. 5. + ete, Brăete, P., act. 6. + ĕș, ĭș: Braeș, Gr., mold. (Isp IV¹; RI II 148); Braiș, bon (RI II 149); Brăișoru s. 7. + -ilă: Brăilă olt. (Hur; Tis 352; AO XVIII 474); munt. (Sd VII 5; X); mold. (16 A III 31); pren. Brăilă popa (17 B I 417) și Brăil Dărjan (Șchei I) pren. și – Lepădat (17 B III 273); Brăila, orașul; Brăilescul, Ivan, olt. (AO XVIII 474). 8. +-oiu: Brăiloiu (Hur; R Gr; Am); – zis și Brăilă olt., (Sd VI 488). Coincidențe: prenume trace, Brais, Braiola(An C III) și blg. бpaйo, sint. < Brațe (Weig), dar circulația temei Brai, cu derivatele ei, în Moldova din sec. XIV, nu s-ar putea explica prin o influență bulgară medievală.

brai, braie, s.n. (reg.) băț de lemn, rotund și gros pentru bătut brânza; drug de fier pentru îndesit făina la moară.