O definiție pentru Borce


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

BORCE < tc.-cuman Borča; frecv. n. de fam. mold. 1. Borce (Isp I1; Băl I); -a, 1420 (Dm; Ștef; Giur 245); -a, ard., 1417 (Paș); Borcea t, brațul Dunării și pren., act., ard. (Paș); Borc/escu (Puc); -ești (Sd XVI); Borcilă mold. (ib.; Arh); – N., olt. (BCI XII 166). 2. Borciul, comis (Sur XIX). 3. Cu alte sufixe: Borcină, Chifan (Isp V1); Borciun, olt. (Sd XI 263). Miron Costin transcrie magh. Barcsay prin Borcea (!).

Intrare: Borce
Borce nume propriu
nume propriu (I3)
  • Borce