O definiție pentru Bonifatie


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

BONIFATIE lat. Bonifatius, transcris și Bonifacius < adj. lat. bonifatus „cu destin fericit” (ROn). 1. – Milostivul (Syn); Bonifati/i (Lex); -a mona (Ard II 255), 2. Cu apoc.: Bortea, R. (AO XVII 307); Bonaș fam., 1688 și Bonea, ard. (Paș). 3. Bonifația, 1765, ard. < blg. Bonifacij (Weig), sau magh. Bonifac (Sauvageot). 4. Beta, ard., 1725 < blg. Beto ipoc. din Benefacij (Weig) lat. Bonifacies „cu față bună”. 5. Vonifatie (Lex), variantă ortodoxă.

Intrare: Bonifatie
Bonifatie nume propriu
nume propriu (I3)
  • Bonifatie