5 definiții pentru Bizanț


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

Bizanțiu n. oraș în vechea Tracia, pe Bosfor, azi Constantinopole.

Constantinopole f. vechiul Bizanțiu, numit de Turci Stambul, și de Slavi Țarigrad, cap. imperiului otoman, pe Marea de Marmara, la intrarea în Bosfor: 1.106.000 loc., întemeiată de Constantin pe la 330, ea fu ocupată de Turci, în 1453. ║ (Strâmtoarea de), numită în vechime Bosfor, canal de 30 km. care pune în comunicațiune Marea-Neagră cu Marea de Marmara.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Bizanț, colonie grecească întemeiată pe Bosfor în sec. 7 î. Hr., care a luat o mare dezvoltare ulterior, devenind sub Constantin cel Mare capitala întregului Imperiu roman sub numele de Constantinopol (330 d. Hr.), apoi capitala Imperiului roman de răsărit și a Imperiului bizantin până în 1453, când a fost cucerit de turci, luând numele de Istanbul. Aici ființează Patriarhia ecumenică ortodoxă, de care țin canonic toate patriarhiile autonome și autocefale ale Bisericii ortodoxe.

BIZANȚ v. Imperiul Bizantin

Intrare: Bizanț
Bizanț
substantiv propriu (SPM001S)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • Biza
  • Bizanțul
plural
genitiv-dativ singular
  • Biza
  • Bizanțului
plural
vocativ singular
plural