5 definiții pentru Bizanț
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
Bizanțiu n. oraș în vechea Tracia, pe Bosfor, azi Constantinopole.
Constantinopole f. vechiul Bizanțiu, numit de Turci Stambul, și de Slavi Țarigrad, cap. imperiului otoman, pe Marea de Marmara, la intrarea în Bosfor: 1.106.000 loc., întemeiată de Constantin pe la 330, ea fu ocupată de Turci, în 1453. ║ (Strâmtoarea de), numită în vechime Bosfor, canal de 30 km. care pune în comunicațiune Marea-Neagră cu Marea de Marmara.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
Bizanț.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
Bizanț, colonie grecească întemeiată pe Bosfor în sec. 7 î. Hr., care a luat o mare dezvoltare ulterior, devenind sub Constantin cel Mare capitala întregului Imperiu roman sub numele de Constantinopol (330 d. Hr.), apoi capitala Imperiului roman de răsărit și a Imperiului bizantin până în 1453, când a fost cucerit de turci, luând numele de Istanbul. Aici ființează Patriarhia ecumenică ortodoxă, de care țin canonic toate patriarhiile autonome și autocefale ale Bisericii ortodoxe.
- sursa: D.Religios (1994)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
BIZANȚ v. Imperiul Bizantin
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv propriu (SPM001S) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | — |
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |