bismarck sn [At: DN³ / Pl: ~uri / E: ger Bismarck] Scrumbie marinată, cu maioneză.

bismarck s.n. Scrumbie marinată și preparată cu maioneză. • pl. -uri. /<germ. Bismarck.

BISMARCK s.n. Scrumbie marinată și preparată cu maioneză. [Cf. germ. Bismarck].

BISMARCK, Otto prinț von (1815-1898), om politic german. Prim-min. al Prusiei (1862-1872; 1873-1890), a urmărit realizarea unificării Germaniei prin „fier și sînge”, purtînd războaiele împotriva Danemarcii (1864), Austriei (1866) și Franței (1870-1871). Cancelar al Imp. German (1871-1890), supranumit „cancelarul de fier”, a dus o politică internă dură. Fondator al Imperiului colonial german, a dominat viața politică europeană mai bine de două decenii, fiind organizatorul de fapt al Triplei Alianțe.

BISMARCK 1. Arh. în componența statului Papua-Noua Guinee, situat în V. Oc. Pacific (Malaezia), în NE ins. Noua Guinee; format din c. 200 ins. (New Britain, New Ireland, Amiralității, Lavongai ș.a.); c. 50,5 mii km²; c. 350 mii loc. (1987). Oraș pr.: Rabaul. Relief muntos vulcanic (alt. max.: 2.300 m, vf. Sinewit). Arbori de cacao, trestie de zahăr, cocotieri, porumb, tutun și bumbac. Descoperit în 1616 de navigatorii olandezi V. Schouten și J. Le Maire. 2. Oraș în N S.U.A., port pe Missouri, centru ad-tiv al statului Dakota de Nord; 86 mii loc. (1984, cu suburbiile). Expl. de cărbune. Rafinărie de petrol. Mașini agricole.