2 intrări

2 definiții


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

bilbór (-ri), s. m. – Plantă, Trollius europaeus. – Var. bîlboare. Fr. boule d’or.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

BILBOR 1. Depr. intramontană, de baraj vulcanic, în Carpații Orientali, între M-ții Călimani (la NV), Giurgeului (la V și SV) și Bistriței (la E), la 950 m alt., drenată de cursul superior al Bistricioarei. Relief colinar și de terase. Expl. de turbă. Izv. minerale bicarbonatate-calcice. 2. Com. în jud. Harghita, pe Bistricioara; 2.951 loc. (1991). Expl. de turbă. Stațiune balneară cu ape carbogazoase, bicarbonatate, calcice, magneziene, cu conținut bogat în fluor. Rezervație naturală floristică (mlaștina Pîrîul Dobreanului, 3,5 ha). Biserică de lemn (sec. 18).

Intrare: bilbor
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bilbor
  • bilborul
  • bilboru‑
plural
  • bilbori
  • bilborii
genitiv-dativ singular
  • bilbor
  • bilborului
plural
  • bilbori
  • bilborilor
vocativ singular
plural
Intrare: Bilbor
Bilbor nume propriu
nume propriu (I3)
  • Bilbor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)