O definiție pentru bilbor
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
bilbor (-ri), s. m. – Plantă, Trollius europaeus. – Var. bîlboare. Fr. boule d’or.
Intrare: bilbor
bilbor substantiv masculin
| substantiv masculin (M1) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)