5 definiții pentru Big Bang

Articole pe această temă:


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

big bang sn [At: DEX2 / P: ~beng / E: eg big bang (theory)] (Ast) Explozie (ipotetică) mare ce a inițiat expansiunea universului observabil.

BIG BANG s. n. (Astron.) Marea explozie (ipotetică) aflată la originea expansiunii universului. [Pr.: beng] – Din engl. big bang [theory].

BIG BANG s. n. (Astron.) Marea explozie (ipotetică) ce a inițiat expansiunea universului observabil. [Pr.: beng] – Din engl. big bang [theory].

BIG BANG [BIG-BÉNG] s. n. (astr.) marea explozie (ipotetică) a atomului primitiv de materie, care a inițiat expansiunea universului. (< engl. bing bang/theory/)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

Big Bang (angl.) [pron. bigbéng] s. n., art. Big Bangul

Intrare: Big Bang
  • pronunție: bigbeng
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • Big Bang
  • Big Bangul
  • Big Bangu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • Big Bang
  • Big Bangului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

Big Bang

  • 1. astronomie Marea explozie (ipotetică) aflată la originea expansiunii universului.
    surse: DEX '09 MDN '00

etimologie: