2 intrări

4 definiții

Explicative DEX

biț sn [At: REV. CRIT. III, 88 / Pl: ~e / E: ns cf miț(ă), viță] Șuviță de păr sau de lână.

BIȚ sn. Băn. 🐑 Floc de lînă.

Enciclopedice

*BIȚU, 1. – ard. (Paș); -l (Braș). 2. Bița f. (P Bor 94; Stavr 27; BCI VII 8. XV 165); – f., dobr. (RI XI 210). 3. Bitan fam. (r. Buzău).

Regionalisme / arhaisme

biț, bițuri, s.n. (înv.) viță de păr sau de lână.

Intrare: Bițu
Bițu nume propriu
nume propriu (I3)
  • Bițu
Intrare: biț
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • biț
  • bițul
  • bițu‑
plural
  • bițuri
  • bițurile
genitiv-dativ singular
  • biț
  • bițului
plural
  • bițuri
  • bițurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)