6 definiții pentru Belgrad


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

Belgrad n. 1. numele românesc al orașului Alba-Iulia; 2. numele slavon al Akkermanului.

Belgrad n. cap. Iugoslaviei, la confluența Savei cu Dunărea, numită de Romani Singidunum, cu o pozițiune militară admirabilă: 140.000 loc. Academie. Victoria lui Huniade asupra lui Mahomed II (1456). Aci se încheia în 1739, tractatul de pace între Austria și Turcia, prin care se înapoia Munteniei banatul Craiovei.

Akkerman n. numele turcesc al unui oraș din Basarabia la gura Nistrului, numit de Români Cetatea-Albă, de Romani Alba-Iulia, de Greci Monkastron, de Slavi Belgrad, cu 34.000 loc. Celebru în istoria Moldovei: ocupat de Turci în 1476, el figurează în istorie sub numele de raiaua Akkermanului, până la 1812, când fu înapoiat Moldovei odată cu județele Ismail și Kilia, cari formau câteși trele așa numita Basarabia turcească (în opozițiune cu Buceagul sau Basarabia tătărească). [Tătar. AKKERMAN (din AK, alb și KERMAN, cetate): v. Caracal].

Alba-Iulia f. 1. numele vechiu roman al Akkermanului; 2. anticul Apulum sau Belgrad; numit de Unguri Gyula Fehervár si de Germani Carlsburg, oraș în Transilvania pe malul drept al Mureșului, într’o pozițiune frumoasă, la poalele Munților Apuseni, fosta capitală a Ardealului: 11.000 loc. Reședința episcopului român. Observatoriu astronomic. Aci se află mormântul lui Ioan de Huniade. Azi, oraș românesc, unde fu încoronat la 15 Oct. 1922 Ferdinand I ca rege al României întregite.[1]

  1. Corect: Gyulafehérvár (în loc de Gyula Fehervár) și Karlsburg (în loc de Carlsburg) — Octavian Mocanu

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

BELGRAD (BEOGRAD), cap. federală a Iugoslaviei și a Rep. Serbia, port pe Dunăre; 1,7 mil. loc. (1985, cu suburbiile). Nod de comunicații. Aeroport internațional (Surčin). Pr. centru politic, comercial și cultural al țării. Centru ind. (constr. de mașini agricole, autovehicule, rulmenți, prod. electrotehnice, ind. textilă, de conf., chimică). Academie de științe. Universitate (1863). Monumente din sec. 17-19. Muzee. Tîrguri și festivaluri internaționale. Așezare celtică (Singidunum), apoi romană. Cunoscut sub actualul nume din sec. 9. În ev. med. a avut un important rol strategic. Apărat de Iancu de Hunedoara în timpul asediului otoman din 1456. Cucerit de turci în 1521, a rămas sub ocupația acestora, cu unele întreruperi, cînd s-a aflat în stăpînirea Habsburgilor; în 1815 a devenit cap. principatului autonom sîrb sub suzeranitate otomană. Din 1918, capitala Regatului Sîrbilor, Croaților și Slovenilor (din 1927 Iugoslavia). Ocupat de hitleriști în 1941, orașul a fost eliberat (oct. 1944) de Armata Populară de Eliberare a Iugoslaviei în cooperare cu armata sovietică.

BELGRAD, (Bălgrad) < sl. „cetate albă”; numele istoric al orașului Alba-Iulia. 1. Beligrad, P., negustor (Braș). 2. Peligrad, fam. (Ard I 81) de origine ard. din fosta Companie greacă de negoț de la Sibiu; Păligrad, D. zis și Pelgrad (Șchei III).

Intrare: Belgrad
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • Belgrad
  • Belgradul
  • Belgradu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • Belgrad
  • Belgradului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)