bîzdîc n., pl. e și urĭ și -óc pl. oace (pol. bzdyk, hodorog, babalîc, nebun). Munt. Fam. Capriciŭ, hachiță: a-țĭ veni (saŭ a-țĭ sări) bîzdîcu. – Și bîzîc (Bz.). V. moțoc și harțag.

bîzîc- V. bîzdîc-.

BAZAC; fam. act.; -a fam. (Î Div); „Bazaca” strada pînzarilor din Bucureștii-Vechi; cf. tc. bez „pînză”.