2 intrări

6 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

Barthélemy (Saint) m. noaptea sfântului Bartolomeu (24 August 1572), când se făcu oribilul măcel al protestanților francezi (vr’o 25.000) din ordinul lui Carol IX și al mamei sale Caterina de Medicis.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

BARTOLOMEU („fiul lui Tolmai”), unul dintre cei 12 apostoli ai lui Hristos, primul care a mărturisit că acesta este „Fiul lui Dumnezeu”. Prăznuit la 11 iun.

Bartolomeu Extrem de rar în onomastica noastră contemporană, Bartolomeu corespunde unui vechi nume pers. Bartalmaj de origine arameeană (făcînd parte din familia limbilor semitice, arameeana este limba care a înlocuit din sec. 4 î.e.n. vechea ebraică din Palestina), redat în greaca N.T. prin Bartholomáios și purtat de unul dintre cei 12 apostoli. Cum numele arameean, un compus cu bar „fiu”, înseamnă „fiul lui Talmaj”, personajul biblic a fost identificat de către unii cercetători cu → Natanael (într-unul din pasajele evanghelice acesta apare în locul lui Bartholomáios), care ar fi purtat numele Nathanael bar Talmaj „Natanael fiul lui Talmaj”. Deși își găsește un corespondent perfect într-un nume ebraic biblic redat în Vulgata (traducerea latină a Bibliei făcută de Hieronim între 390-405) prin Tholmai sau Tholomai, Talmaj rămîne incert din punct de vedere al semnificației originare (printre diferitele ipoteze propuse amintim apropierea de ebr. telem „brazdă”). Formele latinești ale numelui ebraic au putut fi influențate de un cunoscut nume pers. gr. Ptolemaios. Deși există unele dificultăți de ordin cronologic, numele ebraic și cel grecesc au fost puse în legătură: Tolmay ar fi devenit la egipteni *Ptolomay (p- este articol în egipteană), forma grecească Ptolemais explicîndu-se probabil prin etimologie populară (a fost considerat drept o formație din pólemos, sau ptolemos „război”). Răspîndit mai ales în apusul Europei prin intermediul lat. Bartholomaeus, numele ajunge și la noi datorită influenței bisericii latino-catolice, exercitată mai ales în Transilvania (numele era folosit de maghiari și sași, iar în Polonia, răspîndit încă din sec. 13, avea o serie bogată de hipocoristice). Apariția în vechile documente din Moldova și Țara Românească a unor forme ca Bart, Barta, Bartoș, Bărtoc, Bărta, Bertea astăzi nume de familie, dovedește că numele era folosit și de români. În Țara Românească, prima atestare datează din 1483, cînd apare un Bărta Pătru, stăpîn în fostul sat Bărtcovești, jud. Mehedinți. Prin intermediul calendarului ortodox este cunoscută la noi forma Vartolomei (cu aspect fonetic slav, ca și Hortolomei). ☐ Alb. Bartolome, germ. Bartholomaeus (hipoc. Bartel, Mäus), engl. Bartholomew, sp. Bartolomé, it. Bartolomeo, Bartolo, fr. Barthelemy, Barthel, Meus, scoțian Parlan, oland. Bartholomeeus, Meeus, magh. Bertalan (hipoc. Bartal, Bartales, Bartó, Bartók, Bera, Bertók etc.), pol. Bartolomiej (hipoc. Bart, Bartys), rus. Varfolomei.Bartolomé Esteban Murillo, pictor spaniol; Bela Bartók, compozitor, pianist, muzicolog și folclorist maghiar.

NOAPTEA SFÂNTULUI BARTOLOMEU, nume dat evenimentului sângeros petrecut la Paris în noaptea de 23 spre 24 august 1572, în care au fost masacrați peste 2.000 de hughenoți. Moment principal al războaielor religioase din Franța (1562-1598). Masacrul a fost pus la cale de Caterina de Medici, mama regelui Carol IX.

BARTHOLOMAEUS; lat-cat. < ebr. bar-Tholmaj « fiul lui T. », fon. ortod. Vartolomei; Forma latină trecută din Ardeal în Moldova sau adusă de străini boieriți la noi – ca Bartolomeo Brutti, mare stolnic sub Radu Mihnea, numele acestuia variind în acte, cu a trecut în e sau i. Varietatea formelor face dovada că numele, introdus prin sec. XV, a fost adoptat și de romîni, de la unguri și sași dar numai în formele ipocoristice: Barta, Berta. Pentru originea acestora v. BL II 38. I. 1. Bart, Peter, sas (Iorga VIII 94); -a (16 A I 285; DM 62; Ștef; 17 A V 202); -ă, Toma (BCI VII 25); -ă, Gh., mold. act.; -ic, olt. (Sd VI 474); -ic, Cazan, olt. (Sur VI); Bărticulești (16 B VI 333); Bartoe (17 B III 309); Bartoș (Dm); Bartuș, M., sas (C Ștef). 2. Bărta = Bîrta = Berte, Pătru (Cat); Bărte, Gh., dobr. (RI XI 212); Bărtan, olt. (17 B II 314); -ul (A Gen II 79).; Bărtilă, S. (17 A V 351); Bărtoc (Mar); Bărtuș din tg. Trotuș (Sur II; Paș). 3. Bîrta, Patru, din Bîrtcovești (13 – 15 B 179); -n (16 B III 342); Bîrtoi buc. sec. 18; Bîrtoș, mold. (RI V 224). II. Cu e în temă: 1. Bertolomei, brașovean (Rel); BertolomeiBartolomeu Brutti (17 BIV 261; Sd V 519) și Bertolomi (Sd V 6). Din această formă s-a creat ipocristicul Berte. 2. Berte, Sp. (Bîr I); Berte scris și Bărta, Bîrta, P., munt. (Cat; Ț-Rom 342; 13 – 15 B 179); Bertea popă, munt. (Sur 1); – P., mold. (C Ștef); – ard. (Paș); – fam. mold. act. etc.; Bertea și Bertești ss.; Berta, I., companist, 1780, ard. (Braș); Bertha, Șt. (Ard I 269). BerteBertea = Beartea, mold. 1645 (RI II 143); Bertescul, Stanciu (Drj. nr. IV). 3. Berti, S. (Tut); Bertil, fam. act., -ă, S. (17 A V 365). Pt. aceste forme cf. și Berto < Alberto, Umberto (Pallazi, Diz. it.). III. 1. Forma magh. Bertalan în uz la ardeleni (BA ung 9), a dat: Birtălan, mold. (C Bog; Sur XX; 16 A I 346 și IV 220). Cf. și Birtolomei Brutti (Sd XI 100); Birtolom ard (Viciu). 2. Bartolomeu Drágffy, voievod ard., aliat cu Ștefan cel Mare în 1492, numit în cronici; Birtok (Kog I 144, 146, 171, 285), < magh. Bërtok, diminutiv < Bartholomaeus (com. de Al. Cristureanu). 3. Birtoc, 1698 (Vr C); – I., aprod. 1634 (Tec I). 4. Variantă dialectală: Ghirtoc, Ioan – (Sd VII 64) ș.a. (Sur X). 5. Birt, Gh. (Mag Br); -a, băn. (AO III 481); -ic, Gh. (Sd VII 324).

Intrare: Bartolomeu
Bartolomeu nume propriu
nume propriu (I3)
  • Bartolomeu
Intrare: Bartolomeu
Bartolomeu nume propriu
nume propriu (I3)
  • Bartolomeu