BAIC < blg. Бaикo < бaи, бae, sintome < blg. бaтe „nene” (Weig). 1. Baic (Moț); – luon (Met 30); -a, țig., 1510 (16 B I 60); -ă (Bz); -ani s.; pentru derivate vezi C Bog 332 nota 13. 2. Baico (Hei; Ștef; 16 B II 245; 17 B I 328; AO XVI 79; P*²; BCI III 81; Cîmp; VM) etc.; – călăraș, 1655 (Sd IV 38); – din Blejoi (13¹5 B 185), probabil eponim al satului Băicoi. 3. Baicu (Dm; Tec I; Mus; P Bor 94); -lescu, act.; Băiculești s. Băican, Radu, 1743 (Acte Sc); -i s.; Băicănoiu, Băluță, 1848 (AO XXII 75). 5. Baicea, act.; Baiceani sau Băiceni = Baicouți s. (Dm); Baicești s. (Ind 13 – 16 B); Baicean (DM 33; C Bog); actualul Baiceanu ortogr. incorectă, cf. Drâghicean. 6. Băicilă, olt. (Sd XXII). 7. + -oiu: Băicoi s. 8. Bâicuș, Ion (Î Div) și Băicoasa tt. 9. Prob. Bîicu b. (Cat).