balhui sn [At: HEM 2340 / V: bâlhoi, băhlui / Pl: ~ri, -hoaie / E: nct] (Reg) 1 Mocirlă. 2 Baltă mare. 3 Braț părăsit, plin de apă, al unui râu ce și-a schimbat albia. 4 Bulbuci de ploaie.

băhlui sn vz balhui

balhúi s.n. (reg.) 1 Mocirlă. ◆ Ext. Baltă mare. 2 Braț părăsit, plin de apă, al unui rîu care și-a schimbat albia. 3 Bulbuci de ploaie. • pl. -uri, -oaie. și băhlúi, bîlhói s.n. /cf. bahnă.

băhlúi s.n. v. balhui.

bîlhoi s.n. v. balhui.

Bahluiu m. 1. afluent al Jijiei, trece prin Iași; 2. șir de dealuri cari se întind dela N. spre S.; 3. șes și plasă în județul Iași.

BALHUI s. v. băltoacă, mlaștină, mocirlă, smârc.

balhui s. v. BĂLTOACĂ. MLAȘTINĂ. MOCIRLĂ. SMÎRC.

BAHLUI, afl. dr. al Jijiei, în amonte de Chiperești; 110 km. Izv. din E Pod. Sucevei (Dealu Mare), străbate C. Moldovei și trece prin Hîrlău și Iași. Numeroase iazuri pentru piscicultură.