2 intrări

4 definiții


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

boród s. n.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

BOROD, com. în jud. Bihor; 5.027 loc. (1991). expl. de lignit și argile refractare.

BORÓD s. n. Aliaj dur turnat, din grupul stelitului, întrebuințat la întărirea fețelor de lucru ale sculelor supuse la uzură mare.

Intrare: borod
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • borod
  • borodul
  • borodu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • borod
  • borodului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: Borod
Borod nume propriu
nume propriu (I3)
  • Borod
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)