2 definiții pentru BCA


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BCA s. n. Material de construcție (folosit pentru lucrări de zidărie și de hidroizolații). [Pr.: beceá] – Abr. din B[eton] C[elular] A[utoclavizat].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

BCÁ [cit. be-ce-á] s. n., art. BCA-ul

Intrare: BCA
  • pronunție: be-ce-a
substantiv neutru (N24--)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • BCA
  • BCA-ul
  • BCA-u‑
plural
genitiv-dativ singular
  • BCA
  • BCA-ului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

BCA

  • 1. Material de construcție (folosit pentru lucrări de zidărie și de hidroizolații).
    surse: DEX '09

etimologie:

  • abreviere B[eton] C[elular] A[utoclavizat]
    surse: DEX '09