Avraam (Abraam) (sec. 19 î. Hr.), patriarh biblic, născut în Ur (Caldeea), considerat strămoș al poporului evreu prin fiul său Isaac, născut din căsătoria cu Sara, și al arabilor prin Ismail, alt fiu pe care l-a avut cu Agar.

AVRAAM, patriarh biblic. Considerat strămoș al israeliților prin fiul său Isaac, născut din căsătoria cu Sara, și al arabilor prin Ismail, alt fiu, pe care l-a avut din legătura sa cu Agar.

AVRAAM patriarh biblic, ebr. Abrahâm „tatăl este înnalțat” (R On). I. 1. Avraam, olt., 1710 (Sur VI). 2. Avrămescul, D. (Băl V); Avrăm/ică, -ior, -ilă, -oiu, forme oltene (Cand 117); -uță, buc.; cu afer.: Vrămoai, Ileana (Bîr II 380); Vrămuț 1722 (Paș); Avrămăscul, m mar. (Ard); Avrăm/eani s. (Dm); -ilă diac (17 A IV 477). 3. Avrămñel fon. dialectal buc. 4. Avramuș, M., olt. (AO VII 305). 5. Avrămiasă nume de plantă și de zînă (Has), Avran, dobr., 1859 (RI XI 208, cu m > n cf. Vîrlan < Varlaam). 7. Auvran, 1683, mold. (Has), n. II. Probabil cu afer. silabei av-: 1. Rămescul, Socol (Giur 158); Rămești s, (16 B II 79), sau Rîmeștii s. (Hur) prin etim. pop., după subst. rîmă. 2. + -șea: Ramșea popă (16 A III 398). III. Din lat.-cat. Abraham: 1. – (Mar 145) 2. Abram (Ard); Abrămiasă, Murgă (Ard II 255), marital; Abramovici, Crăciun, mold. din Polonia (Băl VI). 3. Din arm. Abro < < Abraham: Aburel, Fl., mold, (An Com), etim. H. Siruni (com. orală).