2 intrări

4 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

Avram m. patriarh evreu care veni din Caldea în țara Canaan; părintele Izraeliților prin fiul său Isac și al Arabilor prin fiul său Ismail (2000 a. Cr.). V. Vocabular.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Avraam (Abraam) (sec. 19 î. Hr.), patriarh biblic, născut în Ur (Caldeea), considerat strămoș al poporului evreu prin fiul său Isaac, născut din căsătoria cu Sara, și al arabilor prin Ismail, alt fiu pe care l-a avut cu Agar.

AVRAAM, patriarh biblic. Considerat strămoș al israeliților prin fiul său Isaac, născut din căsătoria cu Sara, și al arabilor prin Ismail, alt fiu, pe care l-a avut din legătura sa cu Agar.

AVRAAM patriarh biblic, ebr. Abrahâm „tatăl este înnalțat” (R On). I. 1. Avraam, olt., 1710 (Sur VI). 2. Avrămescul, D. (Băl V); Avrăm/ică, -ior, -ilă, -oiu, forme oltene (Cand 117); -uță, buc.; cu afer.: Vrămoai, Ileana (Bîr II 380); Vrămuț 1722 (Paș); Avrămăscul, m mar. (Ard); Avrăm/eani s. (Dm); -ilă diac (17 A IV 477). 3. Avrămñel fon. dialectal buc. 4. Avramuș, M., olt. (AO VII 305). 5. Avrămiasă nume de plantă și de zînă (Has), Avran, dobr., 1859 (RI XI 208, cu m > n cf. Vîrlan < Varlaam). 7. Auvran, 1683, mold. (Has), n. II. Probabil cu afer. silabei av-: 1. Rămescul, Socol (Giur 158); Rămești s, (16 B II 79), sau Rîmeștii s. (Hur) prin etim. pop., după subst. rîmă. 2. + -șea: Ramșea popă (16 A III 398). III. Din lat.-cat. Abraham: 1. – (Mar 145) 2. Abram (Ard); Abrămiasă, Murgă (Ard II 255), marital; Abramovici, Crăciun, mold. din Polonia (Băl VI). 3. Din arm. Abro < < Abraham: Aburel, Fl., mold, (An Com), etim. H. Siruni (com. orală).

Intrare: Avraam
Avraam nume propriu
nume propriu (I3)
  • Avraam
Intrare: Avraam
Avraam nume propriu
nume propriu (I3)
  • Avraam