3 intrări

4 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ASPIDÍSTRA s. f. plantă de apartament cu frunze late, lucioase, de culoare verde închis, din familia liliacee. (< fr., lat. aspidistra)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

aspidístră s. f., pl. aspidístre


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

ASPIDISTRA Ker-Gawl., ASPIDISTRA, fam. Liliaceae. Gen originar din China și Japonia, cca 10 specii, cu rizom scurt, gros sau tîrîtor. Flori nesemnificative, peduncul foarte scurt sau lipsește (periant campanulat cu cilindrul lat și 8 foliole îndepărtate, 8 stamine, ovar cu 4 loji, stil gros cu stigmat în formă de scut, antere ovat-oblonge) singulare, sesile, se formează la suprafața solului, roșii-maronii sau galbene-verzui, în interior deseori cu puncte. Frunze bazale, alungit-eliptice, persistente, lucioase, lungi pînă la cca 100 cm și late de 10-12 cm, verzi-puternic sau pătate, pețiol lung, erect. Fruct, bacă cu cîteva semințe.

Aspidistra elatior Blume (syn. A. lurida hort.). Specie cu flori violete-murdar, larg-campanulate. Frunze verzi, lung-pețiolate, persistente, oblong-lanceolate cu vîrf ascuțit, coriacee, reunite în tufă strînsă, pînă la 70 cm lungime și 10 cm lățime.

Intrare: Aspidistra (gen de plante)
aspidistra substantiv feminin
substantiv feminin (F159)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • aspidistra
  • aspidistra
plural
genitiv-dativ singular
  • aspidistre
  • aspidistrei
plural
vocativ singular
plural
Aspidistra (gen de plante)
gen de plante (I2.1)
  • Aspidistra
Intrare: Aspidistra elatior
Aspidistra elatior  nomenclatura binară
compus
  • Aspidistra elatior
Intrare: aspidistră
aspidistră substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • aspidistră
  • aspidistra
plural
  • aspidistre
  • aspidistrele
genitiv-dativ singular
  • aspidistre
  • aspidistrei
plural
  • aspidistre
  • aspidistrelor
vocativ singular
plural