2 definiții pentru Arsenie


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

ARSENIE gr. ’Aρσένιος < tema ἀρρενο = bărbat. I. 1. Arseni s. olt. 2. Arsăni, mold. (Tec I); Arsanca și Arseanca tt., olt., din nume marital, iar nu de la adj. ars. 3. Arsîni, buc. 4. Arsin, -ești t.; -easa, mold. (Sd XXI) și -ca f. (Cand 109) ambele n. maritale < Arsin. 5. Arsu, ard., 1726 < Arsene (după Pașca), nu din srb.-blg. Arso (cum crede Candrea la p. 109). 6. Din magh. Arzén cu ș < s: Arșanu, olt. (Sd XXII); Arșani, Arșasca tt, olt. Cf. și Arjanu, Banul v. Partea II-a. II. + Axenti: 1. Arsentie, ard. (RA II 411) deformat: Astrenie cojocar (Meșt Cr). 2. Arsinte, ard. (An C II); -scu, If., act. Arsănti (Ard II 161).

Arsenie Prenume puțin folosit astăzi (mai frecvent pare fem. Arsénia), Arsenie reproduce un nume pers. gr. Arsénios, formație tîrzie și rară în sursele grecești, redat în latină prin Arsenius (numai în epoca creștină). Numele grecesc avea semnificație clară întrucît are la bază adj. arsénios, dintr-un mai vechi arsenikós „bărbătesc, viril” (acesta din urmă provine din arrénikos, format de la árren „bărbătesc”). În unele lucrări de specialitate numele pers. este derivat din gr. arsénikon „arsenic, sulfură naturală de arseniu”, cuvînt cu care nu are nici o legătură etimologică. Într-adevăr gr. arsenikón denumește orpimentul, dar, ca în multe alte cazuri, nu este vorba decît de o falsă etimologie, pentru că numele substanței minerale și a elementului chimic este de origine orientală și provine din arabul al-zernikh, format din articolul hotărît al- (acesta apare și în alte cuvinte de aceeași origine: alcool, alcov, algebră, alcalin etc.) și zernikh (în persană zarmi, zirnikh), de la zar „aur”. Acceptat de onomastica creștină, Arsénios se răspîndește în Europa; la popoarele slave apare încă din sec. 13 (la sîrbi și croați). Arsenie ajunge și la români (în Moldova, un egumen al mănăstirii Putna din vremea lui Ștefan cel Mare). Alături de formele de bază la noi au circulat și Arsu, Arsa, Arsin, Arsinca, Arsan, bine atestate în toponimie; privitor la numele de așezări sau locuri Arși, Arșeni, Arsanca, Arsinești nu s-a stabilit nici o legătură cu adj. ars sau cu top. Arsura, Arșița etc. ☐ Fr. Arsène, it. Arsenio, germ. Arsen, magh. Arzén, bg., rus. Arseni(i), Arsenia, ucr. Arsén etc. ☐ Tema gr. Ars- a dat naștere unor numeroase derivate întîlnite frecvent ca nume de personaje în literatura pastorală renascentistă: Arseos, Arsindo, Arselios, Arsinos (s-a ajuns și la o formă feminină Arsilena, în totală contradicție cu semnificația „bărbătesc, viril”). ☐ În epoca contemporană, un foarte cunoscut personaj literar este Arsène Lupin, eroul romanelor polițiste ale scriitorului belgian Maurice Leblanc.

Intrare: Arsenie
Arsenie nume propriu
nume propriu (I3)
  • Arsenie