4 definiții pentru Ardeal

Ardeal n. numele popular al Transilvaniei, mai ales al părții ei centrale și orientale. [Ung. ERDÉLY (din ERDÖ, pădure)].

Transilvania f. fostă provincie austro-ungară, țară muntoasă și acoperită de păduri, numită și Ardeal (de Unguri Erdely și de Sași Siebenbürgen), așezată la N.-V. României, de care se despărția prin lanțul Carpatilor: ea se împarte în 15 județe cu o populațiune de 2.684.921 loc. (dintre cari 1.522.733 români și 891.440 unguri). Adunarea națională din Alba-Iulia (1 Dec. 1918) a proclamat unirea Transilvaniei cu România, unire confirmată prin tractatul din Versailles (1919).


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

Ardéal, (Ardel), s.n. – Numele regiunii intracarpatice din România (mai puțin Banat, Crișana și Maramureș); Transilvania: „Merem la Ardel, peste deal, în Lăpuș” (Ieud, 1987); „La gură ești ca paharu, / Nu mai vezi în tot Ardealul” (Papahagi 1925: 219; Desești). – 1. Din magh. Erdély „ținutul de dincolo de pădure„, din erdö „pădure” și elv „locul aflat peste, dincolo de ceva” (Humfalvy 1870); La fel Hasdeu, Onciu, Iorga, Drăganu, Iordan, DER: „Ardeal este din punct de vedere etimologic maghiarul Erdély, care vine la rândul său din erdö „silva”. Numele curat românesc, înainte de a primi termenul maghiar, cată să fi fost Codru, pe care ungurii, așezându-se în Pannonia, îl tălmăcesc prin Erdély, iar românii s-au mulțumit a împrumuta traducerea” (Hasdeu). 2. Din rad. i.-e. *ard „deal, înălțime”. În rom. ar proveni din lat. arduus „înalt”. Ardeal este o traducere maghiară a top. Rom. Ardal sau Ardel: „Rădăcina termenului Erdély, adică erdö, nu este consemnat în dicționarele etimologice maghiare și deci este o calchiere a top. rom. Ardeal” (Rizea).

Intrare: Ardeal
Ardeal
substantiv propriu (SPM001S) nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular Ardeal Ardealul
plural
genitiv-dativ singular Ardeal Ardealului
plural
vocativ singular
plural