Anteu m. Mit. gigant mitologic fiul lui Neptun și al Terrei, care prindea la puteri atingând pământul și pe care Hercule îl sugrumă, ridicându-l în brațele sale.

Anteu = Antaeus.

ANTEU (în mitologia greacă), gigant, fiu al zeiței Geea (Pămîntul). Era invincibil, deoarece ori de cîte ori atingea pămîntul, trupul matern, căpăta forțe noi. Știind aceasta, Herakles l-a ucis ținîndu-l în timpul luptei suspendat în aer.

Anteu – unul dintre giganți, fiul lui Poseidon, zeul mărilor, și al lui Gaea, zeița pămîntului. De o forță gigantică, Anteu părea de neînvins, pentru că ori de cîte ori simțea o slăbiciune, el atingea Pămîntul, mama lui, și căpăta îndată puteri noi. Hercule, aflînd acest lucru, l-a desprins pe Anteu de pămînt și numai astfel, ținindu-l suspendat în aer, a izbutit să-l sugrume. Referirea la acest episod mitologic se face atunci cînd cineva ține sau pierde contactul cu sursa puterilor sale morale sau fizice. De pildă, istoricul francez Thiers spunea că Napoleon, învingător în luptele purtate în Franța, și-a regăsit forțele, ca și Anteu, atunci cînd a atins pămîntul natal. MIT.