Achile (Ahilevs) m. fiul lui Peleu și al Thetidei, regele Mirmydonilor, cel mai vestit erou grec, imortalizat de Homer (în Iliada). El ucise pe Hector la împresurarea Troiei și fu ucis la rândul său de Paris, care îl răni la câlcâiu cu o săgeată mortală.

Ahile = Achilles.

AHILE, semizeu, personaj principal al „Iliadei”, fiu al muritorului Peleu și al zeiței Thetis. Cufundat în apele Styxului infernal de către mama sa pentru a-l face nemuritor, i-a rămas vulnerabil numai călcîiul, neudat, de care-l ținuse. Rănit de o săgeată otrăvită, a murit în războiul troian.

Ahile Numele unuia dintre cei mai mari eroi ai Iliadei lui Homer, celebru în lumea antică ca și în cea modernă, apare la noi destul de rar ca prenume. Gr. Achil(l)éus (în izvoarele grecești apar și alte forme), redat în latină prin Achilles, rămîne obscur din punct de vedere al semnificației sale etimologice. Dintre multele ipoteze emise (vom aminti doar sensurile „durere, suferință” sau „șarpe”), pare interesantă, deși neconvingătoare, încercarea de a încadra numele în cadrul onomasticii de origine indo-europeană, considerîndu-l ca o variantă a unui nume neatestat, compus (cf. germanicul Agiulf) avînd semnificația „lup înspăimîntător”. Numele eroului de la Troia, fiul lui Peleus, este însă foarte vechi și probabil preelenic, ca multe altele terminate în -eus. Achil(l)eus și Achilles apar sporadic și în onomastica creștină, fiind chiar nume calendaristice. Prezența lui Ahile în onomastica europeană modernă pare să nu aibă nici o legătură cu amintirea celor cîțiva martiri creștini din calendare; începînd cu epoca Renașterii, numele a fost reluat direct din literatura clasică greacă. Aceeași proveniență o are și rom. modern Ahile, deși în sec. 16 apar, ca rarități, formele Hilei și Hilu, probabil calendaristice. • Fr. Achille, it. Actiille, sp. Aquiles, magh. Achilles, bg. Ahil, Ahilei, rus. Ahill, Ahillii etc.