6 definiții pentru Agapia

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

Agapia f. 1. pârâu, afluent al Moldovei; 2. mănăstire de călugărițe în munții districtului Neamțu, pe apa cu acelaș nume, întemeiată de Petre Șchiopul cam pe la 1580, cu pozițiuni frumoase.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Agapia, m-re în jud. Neamț (com. Agapia), ctitorie a hatmanului Gavriil și a soției sale Liliana, zidită între 1644 și 1647, vast ansamblu monastic cu numeroase adăugiri și transformări, mai ales cele din 1823. Interiorul a fost pictat în 1858-1860 de către Nicolae Grigorescu.

AGAPIA, com. în jud. Neamț; 3.878 loc. (1991). Stațiune climaterică. Mănăstirea A., construită în 1644-1647, modificată în 1823; interiorul bisericii a fost pictat de N. Grigorescu între anii 1858 și 1860. Muzeu de artă religioasă. Obiectiv turistic. În apropiere se află Mănăstirea Văratec (sec. 19), obiectiv turistic.

AGAPIA < gr. ’Aγάπια < ἀγάπη, „afecțiune, agapă”. 1. Agapița (Sur XI), Agăpi/eni, -oaia, -oasa tt. Cu afer. Gapia. (Isp V2) 2. Cont. cu Agatha > Agaftia* > Agafia (16 II 36) etc.; cu afer.: Gație (ib. 144 și Sd. XVII); Gafia (Sd XXII; Paș). 3. Cf. Anafia f. (Olt);-dobr. (RI XI 208) probabil cont. cu Ana.

Agapia Izvoarele grecești atestă în epoca creștină numele pers. Agápe, Agápios, Agapetós, Agápema etc., cu semnificație clară pentru greci care le puneau foarte ușor în legătură cu substantivul agápe sau adjectivul agapetós. Semnificația și mai ales evoluția semantică a gr. agape este interesantă nu numai din punctul de vedere al onomasticii, ci și din cel al vocabularului comun, întrucît substantivul gr. apare și în română sub forma neologismului agapă „masă prietenească, banchet, petrecere”. Însemnînd inițial „dragoste”, agápe desemnează în Noul Testament sentimentul de „dragoste creștină față de aproapele tău” (de aici, „milă, caritate”). Către sfîrșitul sec. 2 e.n. gr. agape este atestat cu un nou sens: banchet frățesc cu scopuri liturgice, care explică actualul agapă. Pornindu-se de la semnificația pur creștină a lui agape și agapetos, numele personale amintite devin cu ușurință favorite în rîndul credincioșilor din primele secole ale erei noastre. Foarte frecvente în inscripțiile de la Roma, Agape, Agapius, Agapetus, Agapitus sînt printre cele mai importante nume „creștine” ; pătrunse în onomasticonul sacru, prin cultul unor martiri și martire, ele se răspîndesc în toată Europa. Prin intermediar slav (Agapit este atestat în pomelnicul de la Horodiște din 1484) femininul Agapia și masculinul Agapie (numele ctitorului mănăstirii Agapia), Agapion, Agapit (ultimele două extrem de rare) ajung și la români. După anul 1500 în documentele din Țara Românească și Moldova încep să apară formele feminine Agapi, Agapița, Gapia, Agafia, Gafia (formele cu -f- se datoresc confuziei existente încă din medio-bulgară, între numele Agape și Agatha), mase. Agapie, Gapie, Agapin, Agachi (cunoscut în Moldova și din expresia „înghite Agachi” cu același sens ca „vrei nu vrei, bea Grigore aghiasmă”). • Fr. Agapit, it. Agapito, sp. Agapito, germ. Agapitus, magh. Agapion, bg. Agapia, Agapie, rus. Agapia, Agap, Agapii, ucr. Hafia, Hapa etc. □ Agapița este numele unui personaj feminin al lui C. Negruzzi, iar Agachi-Flutur apare într-o comedie de Y. Alecsandri.

AGAPIE < gr. ἀγάπη). 1. Agapie rumîn, olt. 1655 (AO nr. 13; P 1; Sur V); Agapiescu. M-rea Agapia numită după ctitorul ei, monahul Agapie. 2. Cu afer.: Gapie, 1634 (Sur III, Isp III1). Găpia f. „Gapini snŭ” TC II 150) 3. Agapin, act. 4. Agachi; Candrea citează documente din 1776, 1777, 1783 – 7 (Isp III2 p. 163 etc.) unde alternează Agapie cu un Agapie zis și Agachi. Cu această formă de nume mai avem: Agachi (Sd XXII); -e 1675 (Isp III2);-e popa și Agache (ib.) Fără să indice cum s-a produs foneticește, Candrea admite derivarea lui Agachi din Agapie, iar Hasdeu < tc. aga + -achie, (Has) etim. incorectă, pentru că suf. -ache nu se aplică la nume comune ca aga, ban etc.; și terminația – achi(e) sau – ache de la acest nume nu este sufixul dim. grec, ci provine din fon. p urmat de ie ca în chĭept < pĭept, din mold. Agapi, Tec. I.

Intrare: Agapia
Agapia
substantiv propriu (SP162FS)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • Agapia
plural
genitiv-dativ singular
  • Agapii
  • Agapiei
plural
vocativ singular
plural
Agapia nume propriu
nume propriu (I3)
  • Agapia