Definiția cu ID-ul 938025:


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȚÚNDRĂ, țundre, s. f. (Regional) Haină țărănească largă și lungă pînă la genunchi, făcută din dimie și tivită pe margini și pe la cusături cu șnur; zeghe, suman. Mi-a bătut un moș la poartă, Biet țăran cu țundra sură. GOGA, C. P. 63. Păgubașu dormea-n șură, Învelit cu țundră sură. MARIAN, S. 192. Cu țundră neagră-mbrăcată, Cu cizme roși încălțată. TEODORESCU, P. P. 178. Murășan cu țundră albă, Treci Mureșu de ți-s dragă. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 50. – Variantă: țoándră (SEVASTOS, N. 278, I. CR. I 2) s. f.