țoampă [At: LEXIC REG. II, 118 / V: țomp (Pl: țompuri sn, țompi sm) / Pl: ~pe sf / E: nct] 1 sm (Reg; îf țomp) Vârf. 2 sf (Buc; Mol) Piatră mare pe care stau ciobanii când mulg oile Si: țoldac. 3 sf (Reg) Piatră mare, colțuroasă, pe fundul apei, care periclitează plutăritul. 4 sm (Reg; îf țomp) Lemn cioplit în patru sau șase fețe, care se pune în mijlocul unei movile, ca semn de hotar.