țivlitor, ~oare [At: STAMATI, V. 559/38 / V: țifl~ / Pl: ~i, ~oare / E: tivli + -itor] (Reg) 1 a (D. glas, sunete) Ascuțit, subțire. 2 a (D. glas, sunete) Șuierător. 3 sf Un fel de fluier cu care vânătorii imită glasul diferitelor păsări, ademenindu-le pentru a le prinde. 4 sf Țivlică (1).