3 definiții pentru țintuță


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

țintuță sf [At: JARNIK – BÎRSEANU, D. 267 / Pl: ~țe / E: țintă1 + -uță] (Reg) 1-18 Țintișoară (1-18). corectată

ȚINTÚȚĂ, țintuțe, s. f. (Regional) Țintișoară. Și calul ți-l potcovește Cu potcoave de aramă, Cu țintuțe de argint. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 267.

ȚINTÚȚĂ, țintuțe, s. f. (Reg.) Țintișoară. – Din țintă + suf. -uță.

Intrare: țintuță
țintuță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țintuță
  • țintuța
plural
  • țintuțe
  • țintuțele
genitiv-dativ singular
  • țintuțe
  • țintuței
plural
  • țintuțe
  • țintuțelor
vocativ singular
plural

țintuță

etimologie:

  • țintă + sufix -uță.
    surse: DLRM