2 intrări

6 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

țicura [At: REV. CRIT. III, 171 / Pzi: țicur / E: ns cf pișcura1] 1 vt (Mun; Trs; d. insecte) A pișca. 2 vt (Olt; Trs; d. ființe) A ciupi (2). 3 vt(a) (Olt; Ban; d. băuturi) A pișca. 4 vt(a) (Reg; p 3; udp „la”, „prin” sau „în”, care indică organe sau părți ale corpului) A provoca o durere vie, acută Si: a înjunghia, a înțepa. 5 viim (Mun) A burnița subțire.

ȚICURÁ, țícur, vb. I. Tranz. (Folosit și absolut; mai ales despre purici) A pișca, a ciupi. Nu junghia, Nu picura, Nu turbura. MAT. FOLK. 1582.

ȚICURÁ, țícur, vb. I. Tranz. (Pop.) A pișca, a ciupi.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

țicurá, țícur, vb. IV (reg.) 1. a pișca, a înțepa. 2. a burnița.

Intrare: țicurat
țicurat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țicurat
  • țicuratul
  • țicuratu‑
  • țicura
  • țicurata
plural
  • țicurați
  • țicurații
  • țicurate
  • țicuratele
genitiv-dativ singular
  • țicurat
  • țicuratului
  • țicurate
  • țicuratei
plural
  • țicurați
  • țicuraților
  • țicurate
  • țicuratelor
vocativ singular
plural
Intrare: țicura
verb (VT2)
Surse flexiune: DLRM
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • țicura
  • țicurare
  • țicurat
  • țicuratu‑
  • țicurând
  • țicurându‑
singular plural
  • țicură
  • țicurați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • țicur
(să)
  • țicur
  • țicuram
  • țicurai
  • țicurasem
a II-a (tu)
  • țicuri
(să)
  • țicuri
  • țicurai
  • țicurași
  • țicuraseși
a III-a (el, ea)
  • țicură
(să)
  • țicure
  • țicura
  • țicură
  • țicurase
plural I (noi)
  • țicurăm
(să)
  • țicurăm
  • țicuram
  • țicurarăm
  • țicuraserăm
  • țicurasem
a II-a (voi)
  • țicurați
(să)
  • țicurați
  • țicurați
  • țicurarăți
  • țicuraserăți
  • țicuraseți
a III-a (ei, ele)
  • țicură
(să)
  • țicure
  • țicurau
  • țicura
  • țicuraseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

țicura

etimologie: