2 definiții pentru țămbruitură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

țămbruitu sf [At: CIHAC, II, 428 / Pl: ~ri / E: țămbrui + -itură] 1 Țămbruit1. 2 (Ccr) Parte a unei galerii de mină sau a unei fântâni căptușită cu țambre.

țămbruitúră f., pl. ĭ. Parte țămbruită.

Intrare: țămbruitură
țămbruitură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țămbruitură
  • țămbruitura
plural
  • țămbruituri
  • țămbruiturile
genitiv-dativ singular
  • țămbruituri
  • țămbruiturii
plural
  • țămbruituri
  • țămbruiturilor
vocativ singular
plural