❍ȚÎCĂ¹ sf. Olten. Neam, soiu: se cunoaște că e țîca noastră (CONV.); e o ~ a dracului de om (CIAUȘ.).

❍ȚÎCĂ² sf. Ban. 🐦 = GHIONOAIE-PESTRIȚĂ.

țîcă f. (d. țîc). Țîc (epitet unuĭ copil): măĭ țîcă!

țâcă s. invar. (pop.) apelativ adresat unui copil mic

țâcă, țâci, s.m. (pop.) copil.