țârfâială sf vz țârfăială

ȚÂRFÂIALĂ ~ieli f. pop. Noroi apos; fleașcă.

târfuială sf vz țârfăială

țârfăială sf [At: DR. IV, 783 / V: ~fâi~, ~fui~, târfui~, țârfoi~ / Pl: ~ieli / E: ns cf țârfă] (Reg) Noroi subțire Si: fleșcăială (2).

țârfoială sf vz țârfăială

țârfuială sf vz țârfăială

ȚÎRFÎIALĂ s. f. (Regional) Noroi subțire, fleșcăraie. Am călcat într-o baltă și tot m-am umplut de țîrfîială. I. CR. IV 251.

ȚÎRFÎIALĂ, țîrfîieli, s. f. (Reg.) Noroi subțire, fleșcăraie. – Din țîrfă + suf. -eală.

tîrforeálă f., pl. elĭ. (din tîrfoare cu suf. din cufureală). Olt. Cufureală, diareĭe (la vite). – Și țîrfoĭală, pl. ĭelĭ (Vs.).

țîrfoĭálă, V. tîrforeală.