3 definiții pentru țâflă țâlfă

ȚẤFLĂ, țâfle, s. f. (Reg.) Vârf ascuțit de munte, pisc (stâncos). – V. țiclă.

ȚÎ́FLĂ, țîfle, s. f. (Regional) Vîrf ascuțit de deal; pisc, stîncă; munte, deal, movilă. – Variantă: țî́lfă s. f.

Intrare: țâflă
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țâflă
  • țâfla
plural
  • țâfle
  • țâflele
genitiv-dativ singular
  • țâfle
  • țâflei
plural
  • țâfle
  • țâflelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țâlfă
  • țâlfa
plural
  • țâlfe
  • țâlfele
genitiv-dativ singular
  • țâlfe
  • țâlfei
plural
  • țâlfe
  • țâlfelor
vocativ singular
plural

țâflă țâlfă

etimologie: