opțiuni
  • info
2 intrări
5 definiții

Explicative DEX

țâțar1 sm [At: BĂCESCU, PĂS. 323 / Pl: ~i / E: țâț2 + -ar] (Orn; reg; îc) ~ de apă Pescărel (Cinclus cinclus).

țâțar2 [At: PUȘCARIU, L. R. I, 396 / V: țiț~ / Pl: (1;4) ~e / E: țâță + -ar] 1 sn (Reg) Biberon. 2 s (Reg; șîf țițar) Soi de viță de vie nedefinit mai îndeaproape. 3 s (Reg; șîf țițar) Strugure produs de țâțar2 (2). 4 sn (Pfm) Sutien.

țițar s vz țâțar2

Arhaisme și regionalisme

țâțar s.m., n. 1. (s.m.) varietate de struguri. 2. (s.n.) biberon, susetă.

țâțár, țâțare, s.n. Sutien. – Din țâță „sân, mamelă” + suf. -ar.

Intrare: țâțar (obiect, soi)
țâțar2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țâțar
  • țâțarul
plural
  • țâțare
  • țâțarele
genitiv-dativ singular
  • țâțar
  • țâțarului
plural
  • țâțare
  • țâțarelor
vocativ singular —
plural —
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țițar
  • țițarul
plural
  • țițare
  • țițarele
genitiv-dativ singular
  • țițar
  • țițarului
plural
  • țițare
  • țițarelor
vocativ singular —
plural —
Intrare: țâțar (ornit.)
țâțar1 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țâțar
  • țâțarul
plural
  • țâțari
  • țâțarii
genitiv-dativ singular
  • țâțar
  • țâțarului
plural
  • țâțari
  • țâțarilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

țâțar, țâțaresubstantiv neutru

etimologie:
  • țâță + -ar MDA2

țâțar, țâțarisubstantiv masculin

etimologie:
  • țâț + -ar MDA2

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.