O definiție pentru Țan


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

ȚAN cf. blg. Цанe, Цанкo sint. < Stan (Weig). 1. Țana din Bîrsa și f. (Sd X); Țană, act. 2. Țanul țig. (16 A IV 260) zis și Țancul. 3. Țancu, dobr. (HI XI 215).

Intrare: Țan
nume propriu (I3)
  • Țan